Motivul pentru care iubirea romantică reprezintă o experientă intensă si universală căutată, este acela că ea pare să ofere eliberarea dintr-o stare de frică, de nevoie, de lipsă si nemplinire, această stare având o dimensiune atât fizică cât si una psihologică.

La nivel fizic nevoia de a fi complet se manifestă prin atractia dintre bărbati si femei, prin nevoia bărbatului de femeie si nevoia femeii de bărbat, o nevoie de uniune care dă starea de plenitudine, fiind considerată experienta care oferă cea mai mare satisfactie in lumea fizică, dar ea nu durează, este cât o clipă trecatoare de beatitudine.

La nivel psihologic sentimentul de lipsă sau de neâmplinire este mult mai mare, iar atăta timp căt ne identificăm cu mintea noastră avem un sentiment al identitatii derivat dintr-o sursă externă, dar nu este ceea ce suntem de fapt in realitate, este un Sine fals construit de minte, vulnerabil, nesigur care caută mereu lucruri noi cu care să se identifice, dându-i sentimentul că există, fără o satisfactie de durată, in care temerile există .

Când apare o relatie de iubire, aceasta pare a fi răspunsul la toate intrebarile noastre, este cea care dă sens vietii si prin care ne definim identitatea, persoana iubita, dar care vine din exterior.

Dar ce conteaza? Sentimentele de teamă, frică, neimplinire, insatisfactie dispar, doar că este o falsă impresie, ele continuă să existe, sunt doar acoperite.

Daca in relatie avem parte si de iubire si de opusul ei, atunci putem confunda dependenta cu iubirea.

Ne putem iubi partenerul acum, iar in clipa urmatoare să avem un alt sentiment opus. Iubirea nu are opus, altfel nu este iubire ci o puternică nevoie a Sinelui fals de a avea o identitate, o nevoie pe care celalalt ne-o satisface temporar.

Dar vine un moment in care nu mai satisfacem nevoile celuilalt, iar sentimentele  de durere, frică, lipsă acoperite la un moment dat de,, relatia de iubire,, ies la suprafată.

Ca in orice dependentă, este minunat când ,,drogul,, este disponibil, dar vine un moment când el nu mai functionează, sau nu mai există, iar stările negative sunt resimtite mai intens, mai profund, mai acut decât inainte si percepem partenerul ca fiind cauza acestor stări de suferintă.

Dependenta apare atunci când nu aceptăm durerea, nu o simtim sau nu o lăsam in urma. Fiecare dependentă incepe cu durere si se sfârseste in durere, indiferent de substanta de care suntem dependenti, ,inclusiv de persoane.

Ne folosim de ele pentru a ascunde durerea.

Aceasta este cauza pentru care după perioada de euforie apare atat de multa nefericire si durere.Nu relatiile provoacă durerea si nefericire, ele scot la lumina ceea ce este deja in noi.

Orice obiect al dependentei ajunge intr-un punct in care nu mai produce rezultatul scontat si atunci simtim durerea si mai profund.Este unul dintre motivele pentru care incercăm să scăpam de prezent adică  să nu ,,simtim,,.

Trăieste prezenta intensă in singuratatea ta…..

O zi minunată!

Psiholog Georgeta Leciu !

Dragostea este o fortă, o stare pe care o trăim cu toate simturile noastre. Ea  pune stăpanire pe noi atunci când nu ne asteptăm. Fiecare dintre noi o trăieste diferit in functie de dorinte si asteptări, de modul cum interpretam, in functie de filtrul personal, de felul in care am  fost crescuti si educati, de dragostea primită sau neprimită.

Trăim o dragoste intr-o viată, poate mai multe, fiecare diferită, credem că stim totul, că avem totul in control, că ceea ce avem nu se va incheia, că este tot ce ne-am dorit.

Dar, intr-un moment in care nici nu ne asteptăm, ea se schimbă, se transformă sau dispare si ne trezim fără obiectul dragostei in care am investit timp, energie, resurse, sentimente. De ce se intamplă asta?

De ce simturile, nevoile nu mai sunt la fel? De ce căutăm altceva?

Oare aceste schimbari nu sunt indicatoare ale capacitatii sau incapacitătii noastre de a descoperii si mentine dragostea?

Căutăm ceva care să justifice dorintele noastre, să explice ceea ce ni se intamplă, ceva care să ne dezvaluie capacitatea noastra de a iubi. Dacă nu ar exista dragostea atunci nici suferinta din dragoste nu ar exista. Poate exista dragoste fără suferintă?

Posibil doar dacă ne modelăm realitatea si schimbăm interpretarea ei…

Unde este limita dintre dragoste si suferintă?

Dragostea inseamnă incredere, dăruire, motivatie, ea ne ridică si ne implineste, este o scânteie divină. Când iubim totul este posibil. Suferinta apare odată cu neincrederea, cu dezamagirea, ea poate distruge sufletul.

Asteptam să fim iubiti, să ne fie dăruit tot ceea ce ne implineste. Dar noi iubim, dăruim ?

Dăruim inainte să primim fără  asteptari ?

Asteptarea produce durere si suferintă.

Dorim o dragoste până la final, dar de multe ori totul se năruie si intervine suferinta.

Cazi, te agati, te ridici, iarasi cazi, cu sufletul distrus, până la un moment dat când iti revi si te uiti in urmă si vezi că nu a meritat, că  nimeni si nimic nu merită suferinta sufletului, dar experinta te-a schimbat, te-a transformat si privesti spre viitor cu incredere si sperantă.

,,A iubi inseamnă a inceta să traiesti pentru tine, a face ca toate sentimentele omenesti, teama, speranta, durerea, bucuria, placerea să nu depindă decât de o singură fiintă, înseamnă a te cufunda in infinit, a nu găsi nici o limita simtirii, a-ti inchina viata unei singure fiinte in asa fel incât să nu traiesti si să nu gândesti decât pentru a o face fericită, a turna maretie in injosire, a găsi alinare in lacrimi indurerate, plăcere in suferintă si suferintă in plăcere, adică a întrunii în sine toate contradictiile,,    BALZAC

Iubiti asa cum va doriti, merită să simtiti forta iubirii…

O zi minunată!

Psiholog Georgeta Leciu !

Teama de singuratate…

Nimeni nu doreste sa fie singur.Cand este singur, omul incepe sa simta o senzatie ciudata, necunoscuta, neplacuta,o teama,care nu este doar a unei singure persoane,ci a tuturor, deoarece nimeni nu este cel care este,nu este el insusi cu adevarat.

Inca din copilarie suntem formati de societate, de oamenii importanti din viata noastra, suntem dependenti si neajutorati, suntem transformati, modelati si ni se da o identitate falsa, un substitut. In singuratate falsitatea dispare iar realitatea incearca sa se exprime pe sine si asa se naste teama de singuratate,teama multora dintre noi.

Multa vreme credem ca suntem cineva,dupa care,intr-un moment important din viata noastra,in singuratate, realizam ca ceva este in neregula cu noi. Nu stim sa traim singuri,singuratatea ne sperie deoarece ne dam seama ca  nu suntem ceea ce credeam ca am fi si astfel apare teama.

Mai devreme sau mai tarziu,sinele va incerca sa se exprime,dar el are nevoie de timp pentru a reusi. Meditatia, este un alt nume pentru singuratate, pentru tacere,pentru asteptarea revelarii realitatii,ea nu este o actiune, ci o relaxare in tacere. Ani de zile traim cu o personalitate impusa de oamenii importanti din viata noastra,pe care i-am iubit, respectat si ascultat,  care insa nu au avut intentia sa ne faca rau.

Cand ramanem singuri si fara actiune, tot ceea ce este fals dispare, iar realitatea apare, se manifesta,dar are nevoie de timp. Grupul din care facem parte este o premisa esentiala pentru existenta sinelui fals. Cum ramanem singuri, acesta incepe sa se dizolve si asta ne sperie. Nu trebuie sa ne ingrijoram,ceea ce trebuie sa dispara  va disparea, ceea ce nu este menit sa fie al nostru merita sa dispara deoarece nu ne apartine.

,,Cine sunt eu?,,

Nimeni nu poate raspunde in locul nostru la aceasta  intrebare,noi suntem singurii care putem sti acest lucru.Tehnicile de meditatie au rolul de a  elimina ceea ce este fals in noi, sunt  curajul de a sta singuri  tacuti si treptat, incepem sa simtim ceva nou, o altfel de viata,de frumusete, de traire,de inflorire, iar in timp ne vom schimba, vom deveni un sine adevarat. Toate temerile noastre sunt produse secundare ale identificarii.

Cand iubim pe cineva,odata cu iubirea noastra se naste si teama de a nu fi parasiti de a ramane singuri, deoarece suntem atasati si nu intelegem ca am venit singuri pe lume, ca am existat si inainte de aceasta persoana si chiar daca maine ea va pleca, vom sti cum sa traim si fara ea, deoarece am mai trait si inainte de venirea ei in viata noastra.

Teama de  schimbare.

Exista multe lucruri care se schimba permanent, noi ne schimbam mereu constient sau inconstient.Teama este la fel ca si intunericul. Ca sa scapi de intuneric aprinzi lumina,iar intunericul dispare. Daca doresti sa ai parte de intuneric stingi lumina, daca doresti sa scapi de intuneric, aprinzi lumina si tot asa. Actiunea face diferenta, doar ca actiunea nu are nimic de-a face cu intunericul, ci numai cu lumina. A te cunoaste pe tine insuti, inseamna a sti cine esti, ce esti, ce ai, ce poti.

,,Cunoaste-te pe tine insuti !,,

O zi minunata !

Psiholog Georgeta Leciu !

Gelozia este unul dintre domeniile psihologice in care ignoranta legată de sine, de partener si de relatia de cuplu prevalează mai presus de orice.

Gelozia inseamnă comparatie, noi fiind invatati de mici să comparăm, conditionati fiind in această directie. Cine se compară tot timpul cu cei din jur este predispus către gelozie.

Gelozia este rezultatul conditionarii către comparatie. Atunci când incetam cu comparatia, gelozia dispare si rămane un adevar; noi suntem noi, ceilalti sunt ceilalti si orice termen de comparatie este inutil.

Fiecare fiinta este unică si incomparabilă, nimeni nu a mai fost ca noi si nimeni nu va mai fi vreodată.

Când iubesti cu adevărat pe cineva, iar cealaltă persoană isi da seama de acea  iubire, nu se va duce către altcineva. Dacă iubesti cu adevarat o persoană si iubirea este impartasită, nici unul nu va pleca din relatie.

Si dacă totusi unul o va face din diverse motive, inseamnă că nu a fost o iubire pură. Iubirea adevarată generează intelegere, gelozia nu poate coexista cu iubirea si dacă totusi există gelozie, iubirea nu este autentică.

Gelozia distruge energia de care dispunem, mai bine să investim acesta energie in ceva creativ.

Cum se naste gelozia?

Presupunem că iubim pe cineva si vrem să-l posedăm, de teamă că mâine va pleca cu altcineva.

Teama zilei de măine distruge fericirea de astazi si devine un cerc vicios. Asa că este important să nu ne temem de ziua de mâine, ci să ne bucurăm de cea de astazi.

Iubind astazi din toata inima, celalalt nu va pleca, pentru că va intelege iubirea pe care i-o purtam. In schimb, dacă există gelozie, atunci aceasta il va alunga pe celalalt.

Când ne gândim la ziua de mâine, clipa prezentă nu este trăita integral.

Trăim  acum, iubim acum, simtim acum.

Dacă ziua  de astazi este minunată, perfectă, mirifică, din ea se va naste si  ziua de mâine. Chiar dacă partenerul pe care il iubim, mâine va pleca cu altcineva si va găsi o altă iubire, nu contează, ceea ce trăim  astazi este cât pentru o viată.

Ceea ce contează este ca  am fost fericiti impreună acum, am simtit, am iubit, am trăit ca si când ar fi ultima zi.

Sentimentul de libertate este pretios, dă-i libertatea de a alege…

,,Te iubesc astazi, poate te voi iubi si mâine, dar ce trăiesc astazi nu voi uita niciodată,,

O zi minunată!

Psiholog Georgeta Leciu!

Emotiile se nasc in mintea noastra.Constiinta nu isi are sediul in minte.Mintea se afla in interiorul constiintei.Constiinta este infinita,vasta. Emotiile, ambitiile, dorintele se nasc in mintea noastra, la un moment dat ele vor disparea, dar constiinta nu. Constiinta ne contine pe noi,nu noi pe ea.

Emotiile, gândurile, sentimentele provin din exterior, dar noi ne identificam cu ele. Mintea este un aspect care gândeste, inima este un aspect al aceleiasi minti care simte.

Sentimentul si gândirea, emotiile si gândurile…

Iubirea ne dă intodeauna o stare de nervozitate, ea se naste din subconstient, in timp ce toate capacitatile noastre se afla in plan constient. Toată cunoasterea noastră, toate calitatile pe care stim să le manevrăm se afla in mintea constienta. Iubirea se naste din subconstient, iar noi nu stim cum să o gestionam, ce să facem cu ea, iar uneori lucru acesta ne depaseste.

Subconstientul este mult mai vast decat planul constient,si de aceea tot ceea ce provine din subconstient uneori ne copleseste. Asa se poate explica de ce sunt oamenii speriati de emotiile lor, iar uneori ei incearcă să le blocheze de teama haosului, dar si haosul are uneori farmecul lui.

Simtim uneori nevoia de ordine, dar si o nevoie de haos. Când simtim nevoia de ordine folosim mintea constienta, când simtim nevoia de haos folosim subconstientul, le imbinam armonios, totul fiind intr-o alternantă in viata noastra, ziua si noaptea, alb si negru, frumos si urât, bine si rău…totul este in echilibru.

Mintea este cea care simte durerea, suferinta, emotiile, atasamentele, dorintele, ele fiind proiectii ale mintii noastre. Exista emotii pozitive si emotii negative. Dacă luciditatea amplifică emotia, aceasta este pozitivă, dacă luciditatea dizolvă emotia ea este negativă.

Mintea poate juca un joc al linistii, al lipsei de gânduri, de emotii, dar aceasta este o reprimare. Gândurile si emotiile nu dispar, sunt undeva in subconstient, gata să iasă la suprafată. Daca te asezi in tacere si incerci să-ti controlezi gândurile, să-ti reprimi emotiile treptat devine o obisnuintă, dar ce se schimba de fapt?

Trăim, iubim, dormim, mâncăm, facem tot ce ne dorim, fără reprimari, in prezent, constient.

O zi minunată!

Psiholog Georgeta Leciu!

Toata existenta noastra este o calatorie prin viata, urcam la nastere si trebuie sa coboram la moarte. Calea catre destinatie este viata insasi,prin urmare trebuie parcursa corespunzator pastrand legatura permanenta cu viata pana la atingerea scopului. Intr-o viata avem parte doar de un singur corp, iar intelepciunea ne invata sa-l ingrijim si sa-l iubim.Corpul nu este altceva decat vehicul pentru viata.Viata insasi fiind calea pe care sufletul o alege pentru a-si putea atinge scopul. Odata ce intelegem aceste lucruri,teama de viata,teama de moarte, precum si zadarnicia tuturor tentatiilor care  ne sustrag, devin evidente si vom fi in stare sa renuntam la toate,primind finalul fara teama, luand cu noi impresiile generate de gandurile si actiunile noastre.

Putem privi moartea ca o pauza luata la sfarsitul acestei vieti? Deseori auzim spunand,,Daca tot voi muri, atunci la ce bun sa traiesc? Este ca si cum am spune ,,Daca tot ce mai am de facut la sfarsitul zilei este sa ma culc, atunci ce rost are sa ma trezesc?,,Daca tot ceea ce am de facut este sa muncesc, atunci la ce bun sa imi iau vacanta?,, Noaptea este pauza dintre doua intervale de veghe. Atunci moartea poate fi ragazul dintre doua vieti? Dupa cum somnul este pauza in succesiunea starilor de veghe, moartea poate fi pauza pe care o luam in succesiunea vietilor,si atunci putem spune ca nu murim ci ca se sfarseste calatoria?.De ce ne temem de moarte?Pentru ca  ne traim viata gresit?Pentru ca este ceva necunoscut? Sa ne fie teama de viata…nu de moarte.Ce poate fi temut la moarte? Cine nu moare? Exista anumite lucruri pe care nu le putem opri. Nu putem schimba legile evolutiei,dar putem alege sa evoluam,deoarece ceea ce nu creste,moare. Astazi este intuneric, maine va fi din nou lumina, apar din nou zorile si o noua zi minunata,cand intreaga perspectiva asupra vietii se va fi schimbat din nou.

Moartea inseamna oprirea evolutiei. Cea mai mare frica este frica de moarte,ea sta la baza tuturor temerilor.Daca teama de moarte va fi inlaturata, atunci nu mai ramane alta. Oamenii se tem de moarte ,socotesc nasterea un motiv de bucurie iar moartea unul de tristete,atasamentul fata de trup creeaza ideea nasterii si a mortii,facandu-ne sa ne temem de-a lungul vietii de ceea ce ni se va intampla intr-o buna zi. Moartea este jumatatea intunecata a vietii. Sfarsitul vietii este acelasi pentru toti. Cel ce se teme de moarte este sclavul timpului, prin urmare sa avem intelepciune in folosirea timpului.

,,Traiti ca si cand ar urma sa muriti in clipa urmatoare,,

O zi minunata!

Psiholog Georgeta Leciu!

Iubirea  este  daruirea lipsita de orice fel de atasament, daruirea fara asteptarea de a primi ceva la schimb,este o putere imensa. Iubirea este o atitudine permanenta.

Atunci cand iubesti,daruiesti liber si neconditionat,este o atitudine similara cu dorinta ca celalalt sa aiba toate lucrurile de care are nevoie,fara necesitatea de a fi o actiune in exprimare.Iubirea evolueaza si creste ,ea extinzandu-se la toate fiintele.din jurul nostru.Iubirea reala nu asteapta nimic de la ceilalti,ea nu asteapta decat sa fie daruita.

Acceptarea poate fi o alta definitie a iubirii,atunci cand iubesti pe cineva, il accepti asa cum este,nu incerci sa-l schimbi,adica ii respecti unicitatea si individualitatea expresiei. Atunci cand iubirea este reala,tu te simti una cu celalalt,adica empatizezi cu el,il tratezi asa cum ti-ai dori sa fii tratat. Iubirea nu este o emotie la fel ca celalalte, emotiile sunt energii aflate in miscare, sunt intense,active si tulburatoare. Iubirea este o stare de spirit care confera o pace interioara fara egal .

Adevarata iubire nu poate fi activata sau inactivata la comanda,cand iubesti sincer, este imposibil sa iubesti pe cineva si sa detesti pe altcineva,daca se intampla asta inseamna ca primesti ceva in schimbul iubirii tale. Adevarata iubire este neconditionata,cand emani iubire vei primi iubire la randul tau. Cand o descoperi este minunat,atunci cand iubesti, te simti una cu ceilalti,te simti impacat si toate lucrurile iti vin in intampinare in modul cel mai armonios.

Iubirea transforma,iubirea da viata,iubirea inalta, iubirea ne schimba, ea este raspunsul la toate problemele noastre,puterea si efectele iubirii sunt evidente,ea este o forta si cu cat vei iubi mai mult cu atat vei avea parte de mai multa iubire sub orice forma. Ceea ce cautam prin fiecare gest este iubirea, iar cand o gasim ea ne transforma in cea mai minunata fiinta.

,,Cea mai rapida si cea mai sigura cale catre sanatate si catre prosperitate este Iubirea,,Lester Levenson

O zi minunata!

Psiholog Georgeta Leciu!

Viata tinde intodeauna catre supravietuire, iar forta vitala nu cedeaza niciodata fara lupta in fata obstacolelor externe. Fiecare psihic isi formeaza o anumita conceptie despre un scop sau un ideal,un mijloc de a trece dincolo de starea prezenta si de a depasi dificultatile prezente prin formularea unei anumite intentii sau un anumit obiectiv pentru viitor. In baza acestui obiectiv indivizii pot gandi si se pot simti deasupra dificultatilor prezente, avand in minte un succes viitor.

Fara acest sentiment al unui obiectiv, activitatea individuala ar fi lipsita de sens. Fixarea obiectivului trebuie sa se faca devreme in viata, in perioada copilariei atunci cand incepe sa se dezvolte un model al personalitatii mature, acest scop dominand fiecare actiune a copilului, directia fiind stabilita definitiv doar dupa fixarea scopurilor si doar atunci  putem ghici ce pasi se vor face in viitor.

A avea un obiectiv este ideal, insa a fi un model de urmat este foarte important, deoarece copii vor incerca sa se poarte, sa simta si sa se comporte ca modelul ales si vor prelua toate trasaturile care sunt in concordanta cu scopurilr lor. Ar fi de preferat sa devenim modele demne de urmat pentru copiii nostrii.

O zi minunata!

Psiholog Georgeta Leciu.

Welcome to WordPress. This is your first post. Edit or delete it, then start writing!