Emotiile se nasc in mintea noastra.Constiinta nu isi are sediul in minte.Mintea se afla in interiorul constiintei.Constiinta este infinita,vasta. Emotiile, ambitiile, dorintele se nasc in mintea noastra, la un moment dat ele vor disparea, dar constiinta nu. Constiinta ne contine pe noi,nu noi pe ea.

Emotiile, gândurile, sentimentele provin din exterior, dar noi ne identificam cu ele. Mintea este un aspect care gândeste, inima este un aspect al aceleiasi minti care simte.

Sentimentul si gândirea, emotiile si gândurile…

Iubirea ne dă intodeauna o stare de nervozitate, ea se naste din subconstient, in timp ce toate capacitatile noastre se afla in plan constient. Toată cunoasterea noastră, toate calitatile pe care stim să le manevrăm se afla in mintea constienta. Iubirea se naste din subconstient, iar noi nu stim cum să o gestionam, ce să facem cu ea, iar uneori lucru acesta ne depaseste.

Subconstientul este mult mai vast decat planul constient,si de aceea tot ceea ce provine din subconstient uneori ne copleseste. Asa se poate explica de ce sunt oamenii speriati de emotiile lor, iar uneori ei incearcă să le blocheze de teama haosului, dar si haosul are uneori farmecul lui.

Simtim uneori nevoia de ordine, dar si o nevoie de haos. Când simtim nevoia de ordine folosim mintea constienta, când simtim nevoia de haos folosim subconstientul, le imbinam armonios, totul fiind intr-o alternantă in viata noastra, ziua si noaptea, alb si negru, frumos si urât, bine si rău…totul este in echilibru.

Mintea este cea care simte durerea, suferinta, emotiile, atasamentele, dorintele, ele fiind proiectii ale mintii noastre. Exista emotii pozitive si emotii negative. Dacă luciditatea amplifică emotia, aceasta este pozitivă, dacă luciditatea dizolvă emotia ea este negativă.

Mintea poate juca un joc al linistii, al lipsei de gânduri, de emotii, dar aceasta este o reprimare. Gândurile si emotiile nu dispar, sunt undeva in subconstient, gata să iasă la suprafată. Daca te asezi in tacere si incerci să-ti controlezi gândurile, să-ti reprimi emotiile treptat devine o obisnuintă, dar ce se schimba de fapt?

Trăim, iubim, dormim, mâncăm, facem tot ce ne dorim, fără reprimari, in prezent, constient.

O zi minunată!

Psiholog Georgeta Leciu!

Toata existenta noastra este o calatorie prin viata, urcam la nastere si trebuie sa coboram la moarte. Calea catre destinatie este viata insasi,prin urmare trebuie parcursa corespunzator pastrand legatura permanenta cu viata pana la atingerea scopului. Intr-o viata avem parte doar de un singur corp, iar intelepciunea ne invata sa-l ingrijim si sa-l iubim.Corpul nu este altceva decat vehicul pentru viata.Viata insasi fiind calea pe care sufletul o alege pentru a-si putea atinge scopul. Odata ce intelegem aceste lucruri,teama de viata,teama de moarte, precum si zadarnicia tuturor tentatiilor care  ne sustrag, devin evidente si vom fi in stare sa renuntam la toate,primind finalul fara teama, luand cu noi impresiile generate de gandurile si actiunile noastre.

Putem privi moartea ca o pauza luata la sfarsitul acestei vieti? Deseori auzim spunand,,Daca tot voi muri, atunci la ce bun sa traiesc? Este ca si cum am spune ,,Daca tot ce mai am de facut la sfarsitul zilei este sa ma culc, atunci ce rost are sa ma trezesc?,,Daca tot ceea ce am de facut este sa muncesc, atunci la ce bun sa imi iau vacanta?,, Noaptea este pauza dintre doua intervale de veghe. Atunci moartea poate fi ragazul dintre doua vieti? Dupa cum somnul este pauza in succesiunea starilor de veghe, moartea poate fi pauza pe care o luam in succesiunea vietilor,si atunci putem spune ca nu murim ci ca se sfarseste calatoria?.De ce ne temem de moarte?Pentru ca  ne traim viata gresit?Pentru ca este ceva necunoscut? Sa ne fie teama de viata…nu de moarte.Ce poate fi temut la moarte? Cine nu moare? Exista anumite lucruri pe care nu le putem opri. Nu putem schimba legile evolutiei,dar putem alege sa evoluam,deoarece ceea ce nu creste,moare. Astazi este intuneric, maine va fi din nou lumina, apar din nou zorile si o noua zi minunata,cand intreaga perspectiva asupra vietii se va fi schimbat din nou.

Moartea inseamna oprirea evolutiei. Cea mai mare frica este frica de moarte,ea sta la baza tuturor temerilor.Daca teama de moarte va fi inlaturata, atunci nu mai ramane alta. Oamenii se tem de moarte ,socotesc nasterea un motiv de bucurie iar moartea unul de tristete,atasamentul fata de trup creeaza ideea nasterii si a mortii,facandu-ne sa ne temem de-a lungul vietii de ceea ce ni se va intampla intr-o buna zi. Moartea este jumatatea intunecata a vietii. Sfarsitul vietii este acelasi pentru toti. Cel ce se teme de moarte este sclavul timpului, prin urmare sa avem intelepciune in folosirea timpului.

,,Traiti ca si cand ar urma sa muriti in clipa urmatoare,,

O zi minunata!

Psiholog Georgeta Leciu!

Iubirea  este  daruirea lipsita de orice fel de atasament, daruirea fara asteptarea de a primi ceva la schimb,este o putere imensa. Iubirea este o atitudine permanenta.

Atunci cand iubesti,daruiesti liber si neconditionat,este o atitudine similara cu dorinta ca celalalt sa aiba toate lucrurile de care are nevoie,fara necesitatea de a fi o actiune in exprimare.Iubirea evolueaza si creste ,ea extinzandu-se la toate fiintele.din jurul nostru.Iubirea reala nu asteapta nimic de la ceilalti,ea nu asteapta decat sa fie daruita.

Acceptarea poate fi o alta definitie a iubirii,atunci cand iubesti pe cineva, il accepti asa cum este,nu incerci sa-l schimbi,adica ii respecti unicitatea si individualitatea expresiei. Atunci cand iubirea este reala,tu te simti una cu celalalt,adica empatizezi cu el,il tratezi asa cum ti-ai dori sa fii tratat. Iubirea nu este o emotie la fel ca celalalte, emotiile sunt energii aflate in miscare, sunt intense,active si tulburatoare. Iubirea este o stare de spirit care confera o pace interioara fara egal .

Adevarata iubire nu poate fi activata sau inactivata la comanda,cand iubesti sincer, este imposibil sa iubesti pe cineva si sa detesti pe altcineva,daca se intampla asta inseamna ca primesti ceva in schimbul iubirii tale. Adevarata iubire este neconditionata,cand emani iubire vei primi iubire la randul tau. Cand o descoperi este minunat,atunci cand iubesti, te simti una cu ceilalti,te simti impacat si toate lucrurile iti vin in intampinare in modul cel mai armonios.

Iubirea transforma,iubirea da viata,iubirea inalta, iubirea ne schimba, ea este raspunsul la toate problemele noastre,puterea si efectele iubirii sunt evidente,ea este o forta si cu cat vei iubi mai mult cu atat vei avea parte de mai multa iubire sub orice forma. Ceea ce cautam prin fiecare gest este iubirea, iar cand o gasim ea ne transforma in cea mai minunata fiinta.

,,Cea mai rapida si cea mai sigura cale catre sanatate si catre prosperitate este Iubirea,,Lester Levenson

O zi minunata!

Psiholog Georgeta Leciu!

Viata tinde intodeauna catre supravietuire, iar forta vitala nu cedeaza niciodata fara lupta in fata obstacolelor externe. Fiecare psihic isi formeaza o anumita conceptie despre un scop sau un ideal,un mijloc de a trece dincolo de starea prezenta si de a depasi dificultatile prezente prin formularea unei anumite intentii sau un anumit obiectiv pentru viitor. In baza acestui obiectiv indivizii pot gandi si se pot simti deasupra dificultatilor prezente, avand in minte un succes viitor.

Fara acest sentiment al unui obiectiv, activitatea individuala ar fi lipsita de sens. Fixarea obiectivului trebuie sa se faca devreme in viata, in perioada copilariei atunci cand incepe sa se dezvolte un model al personalitatii mature, acest scop dominand fiecare actiune a copilului, directia fiind stabilita definitiv doar dupa fixarea scopurilor si doar atunci  putem ghici ce pasi se vor face in viitor.

A avea un obiectiv este ideal, insa a fi un model de urmat este foarte important, deoarece copii vor incerca sa se poarte, sa simta si sa se comporte ca modelul ales si vor prelua toate trasaturile care sunt in concordanta cu scopurilr lor. Ar fi de preferat sa devenim modele demne de urmat pentru copiii nostrii.

O zi minunata!

Psiholog Georgeta Leciu.