Dragostea este o fortă, o stare pe care o trăim cu toate simturile noastre. Ea  pune stăpanire pe noi atunci când nu ne asteptăm. Fiecare dintre noi o trăieste diferit in functie de dorinte si asteptări, de modul cum interpretam, in functie de filtrul personal, de felul in care am  fost crescuti si educati, de dragostea primită sau neprimită.

Trăim o dragoste intr-o viată, poate mai multe, fiecare diferită, credem că stim totul, că avem totul in control, că ceea ce avem nu se va incheia, că este tot ce ne-am dorit.

Dar, intr-un moment in care nici nu ne asteptăm, ea se schimbă, se transformă sau dispare si ne trezim fără obiectul dragostei in care am investit timp, energie, resurse, sentimente. De ce se intamplă asta?

De ce simturile, nevoile nu mai sunt la fel? De ce căutăm altceva?

Oare aceste schimbari nu sunt indicatoare ale capacitatii sau incapacitătii noastre de a descoperii si mentine dragostea?

Căutăm ceva care să justifice dorintele noastre, să explice ceea ce ni se intamplă, ceva care să ne dezvaluie capacitatea noastra de a iubi. Dacă nu ar exista dragostea atunci nici suferinta din dragoste nu ar exista. Poate exista dragoste fără suferintă?

Posibil doar dacă ne modelăm realitatea si schimbăm interpretarea ei…

Unde este limita dintre dragoste si suferintă?

Dragostea inseamnă incredere, dăruire, motivatie, ea ne ridică si ne implineste, este o scânteie divină. Când iubim totul este posibil. Suferinta apare odată cu neincrederea, cu dezamagirea, ea poate distruge sufletul.

Asteptam să fim iubiti, să ne fie dăruit tot ceea ce ne implineste. Dar noi iubim, dăruim ?

Dăruim inainte să primim fără  asteptari ?

Asteptarea produce durere si suferintă.

Dorim o dragoste până la final, dar de multe ori totul se năruie si intervine suferinta.

Cazi, te agati, te ridici, iarasi cazi, cu sufletul distrus, până la un moment dat când iti revi si te uiti in urmă si vezi că nu a meritat, că  nimeni si nimic nu merită suferinta sufletului, dar experinta te-a schimbat, te-a transformat si privesti spre viitor cu incredere si sperantă.

,,A iubi inseamnă a inceta să traiesti pentru tine, a face ca toate sentimentele omenesti, teama, speranta, durerea, bucuria, placerea să nu depindă decât de o singură fiintă, înseamnă a te cufunda in infinit, a nu găsi nici o limita simtirii, a-ti inchina viata unei singure fiinte in asa fel incât să nu traiesti si să nu gândesti decât pentru a o face fericită, a turna maretie in injosire, a găsi alinare in lacrimi indurerate, plăcere in suferintă si suferintă in plăcere, adică a întrunii în sine toate contradictiile,,    BALZAC

Iubiti asa cum va doriti, merită să simtiti forta iubirii…

O zi minunată!

Psiholog Georgeta Leciu !