Toata existenta noastra este o calatorie prin viata, urcam la nastere si trebuie sa coboram la moarte. Calea catre destinatie este viata insasi,prin urmare trebuie parcursa corespunzator pastrand legatura permanenta cu viata pana la atingerea scopului. Intr-o viata avem parte doar de un singur corp, iar intelepciunea ne invata sa-l ingrijim si sa-l iubim.Corpul nu este altceva decat vehicul pentru viata.Viata insasi fiind calea pe care sufletul o alege pentru a-si putea atinge scopul. Odata ce intelegem aceste lucruri,teama de viata,teama de moarte, precum si zadarnicia tuturor tentatiilor care  ne sustrag, devin evidente si vom fi in stare sa renuntam la toate,primind finalul fara teama, luand cu noi impresiile generate de gandurile si actiunile noastre.

Putem privi moartea ca o pauza luata la sfarsitul acestei vieti? Deseori auzim spunand,,Daca tot voi muri, atunci la ce bun sa traiesc? Este ca si cum am spune ,,Daca tot ce mai am de facut la sfarsitul zilei este sa ma culc, atunci ce rost are sa ma trezesc?,,Daca tot ceea ce am de facut este sa muncesc, atunci la ce bun sa imi iau vacanta?,, Noaptea este pauza dintre doua intervale de veghe. Atunci moartea poate fi ragazul dintre doua vieti? Dupa cum somnul este pauza in succesiunea starilor de veghe, moartea poate fi pauza pe care o luam in succesiunea vietilor,si atunci putem spune ca nu murim ci ca se sfarseste calatoria?.De ce ne temem de moarte?Pentru ca  ne traim viata gresit?Pentru ca este ceva necunoscut? Sa ne fie teama de viata…nu de moarte.Ce poate fi temut la moarte? Cine nu moare? Exista anumite lucruri pe care nu le putem opri. Nu putem schimba legile evolutiei,dar putem alege sa evoluam,deoarece ceea ce nu creste,moare. Astazi este intuneric, maine va fi din nou lumina, apar din nou zorile si o noua zi minunata,cand intreaga perspectiva asupra vietii se va fi schimbat din nou.

Moartea inseamna oprirea evolutiei. Cea mai mare frica este frica de moarte,ea sta la baza tuturor temerilor.Daca teama de moarte va fi inlaturata, atunci nu mai ramane alta. Oamenii se tem de moarte ,socotesc nasterea un motiv de bucurie iar moartea unul de tristete,atasamentul fata de trup creeaza ideea nasterii si a mortii,facandu-ne sa ne temem de-a lungul vietii de ceea ce ni se va intampla intr-o buna zi. Moartea este jumatatea intunecata a vietii. Sfarsitul vietii este acelasi pentru toti. Cel ce se teme de moarte este sclavul timpului, prin urmare sa avem intelepciune in folosirea timpului.

,,Traiti ca si cand ar urma sa muriti in clipa urmatoare,,

O zi minunata!

Psiholog Georgeta Leciu!